Cojoace și țesături după tehnici vechi de 300 de ani făcute la Botoșani

Tradițiile și meștușugurile strămoșești sunt cea mai importantă comoară lăsată nouă din bătrâni. Într-o lume în care identitatea culturală începe să se piardă, doi săteni din Ibănești reușesc să păstreze ca o punte peste veacuri un adevărat tezaur folcloric. Moș Țârliman și tanti Elena, oameni harnici și cu un mare respect pentru moștenirea strămoșească țin încă vii în lumea tehnicii și a vitezei meșteșuguri vechi de peste 300 de ani. Din mâinile lor dibace ies obiecte ale unei lumi aproape dispărute,cojoace călduroase, catrințe și țesături frumoase. Somax Tv vă prezintă povestea botoșănenilor care păstrează vie flacăra tradițiilor arhaice autentice.

Pe ulițele Ibăneștiului timpul pare că a stat în loc. Printre casele tradiționale încă acoperite cu stuf și împrejmuite de cerdacuri primitoare, vechile tradiții moldovenești sunt la ele acasă. Pe aceste meleaguri îl putem găsi pe Moș Țârliman, un localnic de aproape 80 de ani. Nu există om care să nu-l cunoască. Ar fi și greu. Este cojocarul dibace care a îmbrăcat trei sate în straie de iarnă și i-a apărat de frig cu meșteșugul său. Din 1956 în fiecare iarnă, zi și noapte a cusut pielicele de oaie, dând naștere unor haine demne de laudă. Nici nu mai știe câte cojoace a făcut.

Mihai Țârliman acel meșter cojocar care lucrează după o tehnică veche 300 de ani învățată prin viu-grai de la un inițiat la altul.

Cojocarul a învățat secretele acestui meșteșug direct de la vărul său, pe când avea 17 ani. La rândul său, cel care i-a predat această artă, a învățat să coase de la înaintașii săi, din generație în generație. La vârsta la care astăzi, mulți încă copilăresc, Moș Țârliman apăra oamenii de frig, muncind zi și noapte.

Bătrânul cojocar face cojoace după vechile metode. Le coase manual și dubește pieile printr-un procedeu natural care durează și o lună încheiată. La un cojoc cu piei gata pregătite coase trei zile și trei nopți.

Nu doar cojocarul este cel care conservă acest meșteșug. Soția acestuia, Elena Țârliman, cea care i-a fost alături peste 50 de ani, și-a dedicat întreaga viață păstrării obiceiurilor și ocupațiilor moștenite din strămoși. Lucrează zilnic după metode vechi, pânze, covoare și straie populare. Totul la un război de țesut vechi de mai bine de 100 de ani, moștenit din generație în generație.

Pentru ibăneșteancă lucrul la război și păstrarea tradițiilor reprezintă o formă de respect față de strămoși și o obligație.

Mai mult decât atât, a reușit să transmită tradiția mai departe. O nepoată s-a îndrăgostit de acest meșteșug și la rândul ei îl transmite la zeci de copii dornici să învețe.

Casa familiei Țârliman a devenit un adevărat muzeu etnografic, cu obiecte și costume populare vechi, măiestrit lucrate. Dacă tanti Elena își găsește ucenice, pentru vechiul cojocar, lumea s-a schimbat.

Citeste si:

Facebook Comments