Cuvânt împotriva magiei

Cuvânt împotriva magiei

Dacă mi-ar cere cineva să definesc printr-un singur cuvânt starea generală a societăţii omeneşti de astăzi, nu aş ezita nici o clipă în a-l folosi pe cel de magie.

Chiar dacă pentru unii ar părea prea radicală afirmaţia, realitatea este că lumea actuală trăieşte scufundată într-un ocean de magie impersonală, care o sustrage de la activităţile ei cele mai importante, vitale şi o face să se ocupe cu lucrurile cele mai lipsite de valoare, ba chiar cu cele mai degenerante pentru propria identitate, dându-i în acelaşi timp impresia progresului. Este o experienţă unică în istoria omenirii şi aceasta se întâmplă fie că oamenii înţeleg semnificaţia reală a cuvântului magie, fie că nu, fie că-i acordă un sens peiorativ, fie c-o simt, fie că nu.

Magia a devenit un element definitoriu al civilizaţiei noastre, care se poate identifica aproape peste tot: în stilul de viaţă modern, în noile tehnologii, în comerţ, în doctrinele economice, politice şi sociale şi se propagă constant la nivel global prin structurile mediatice şi mai cu seamă prin mediul virtual, şi prin acestea tinde să învăluie lumea. Toate aceste construcţii artificiale ale „culturii” moderne încearcă să controleze continuu timpul şi atenţia noastră, să ne sugereze opţiunile şi credinţele printr-o agresiune repetitivă asupra inconştientului personal şi colectiv, ce nesocoteşte cu bună-ştiinţă libertatea omului.

Magia, aşa cum se manifestă ea astăzi în cele mai puternice dintre reţelele sale, este o forţă absorbantă şi anihilatoare. Este o paralizie generală a firii omeneşti, care împiedică raţiunea să funcţioneze drept şi inima să iubească cu adevărat, este, prin urmare, începătoarea tuturor relelor. Poate că şi Sfântul Paisie Aghioritul a avut în vedere această stare magică atunci când a vorbit despre căderea lumii noastre într-o stare de nesimţire generalizată. Dar omul nu a ajuns singur aici, ci a fost ajutat şi convins de un „diavol anestezist”, care, spune Sfântul Paisie, „vine şi ne face injecţii cu nesimţire!”. El este trimis cel dintâi cu scopul de a ne adormi vigilenţa raţiunii, ca să urmeze apoi fără oprelişti cohorta celorlalte păcate şi viclenii. Iată, aşadar, că lucrarea „anestezistului” este una extrem de importantă şi eficientă, – chiar dacă pare ceva mai degrabă neutru sau indiferent! -, întrucât fără această anesteziere mentală nu poate urma acceptarea pasivă a relelor şi nu s-ar mai putea juca în voie acest teatru al lumii, din ce în ce mai absurd şi mai antiuman.

Aşa se face că de ceva vreme, pe măsură ce magia mediului ne absoarbe treptat, ne surprindem asistând cu o pasivitate hipnotică la cele mai incredibile evenimente şi discuţii din spaţiul public, care altădată nici măcar nu ar fi fost de conceput, legate chiar de pervertirea şi degenerarea firii omului, ca şi cum am vorbi dimpotrivă, despre demnitatea omului!

Magia lumii ne face să privim prostiţi la toate pregătirile ce se fac pentru distrugerea făpturii omeneşti ca la un spectacol de divertisment sau mai degrabă ca la un film de groază. Dar ce este mai uluitor în toată această poveste este faptul că propunerea lumii căzute de a inversa valorile şi de a spune degenerării demnitate şi viceversa începe să devină posibilă şi acceptabilă cu ajutorul mediului magic.

Iar degenerarea de care amintim se întâmplă nu doar cu partea văzută a omului, cu trupul, ci şi cu partea lui superioară, cu sufletul. Astfel, magia se profilează ca un program global, ce are drept ţintă principală necrozarea sufletului omenesc. Acest program, care îşi are rădăcinile încă în zorii umanităţii, poartă în limbaj creştin numele de „taina fărădelegii ce se lucrează acum în lume” (2 Tes. 2, 1-12).

Acesteia i se opune cu succes doar taina credinţei, a binelui, a adevărului. Dar atâta vreme cât omul nu face nimic pentru a se elibera de această magie, nimic bun nu poate clădi în propria persoană şi cu atât mai puţin în jurul său. Doar deconspirând lucrarea magică din lume şi dorind sincer binele, fie el cât de mic, arătăm că-l putem alunga pe „anestezist”, că putem vedea limpede realitatea vieţii, pe care avem datoria de a o împărtăşi şi celor ce nu mai pot raţiona din pricină că sunt acoperiţi cu totul de mediul magic.

Un semn vizibil şi de mare intensitate că eliberarea de magie este cu putinţă, că mintea omului încă nu a fost complet anesteziată, îl reprezintă şi gestul mărturisitor al celor trei milioane de români care au pledat împotriva curentului magic al păcatului, pentru normalitate, pentru familie, adică pentru Sfinţitorul ei, Hristos, Care este în acelaşi timp Biruitorul magiei şi Dătătorul vieţii şi al oricărui bine.

 

Sursa: ziarullumina.ro

Citeste si:

Facebook Comments