Povestea demnă de film artistic a țăranului-scriitor. Botoșăneanul care a sacrificat totul în numele pasiunii pentru literatură

Sacrificiul pentru artă și creație nu cunoaște limite.

O demonstrează întreaga viață a lui Pavel Păduraru, un țăran tradițional din Hănești, paradoxal îndrăgostit de literatură și de scris. De altfel destinul acestui hăneștean, unicat în lumea satului românesc, însetat de litere și de cunoaștere, este demn de scenariul unui film sau de subiectul unui roman palpitant.

Un adevărat talent, autodidactat, smuls de pe ogoarele Moldovei, Pavel Păduraru, este singurul agricultor get-beget ajuns cunoscut în mediile literare ale Iașiului, un scriitor cunoscut în toată Moldova, pentru realismul romanelor și operelor sale cu caracter auto-biografic sau chiar psihologic. Pentru a-și satisface setea de cultură, agricultorul din Hănești a făcut sacrificii inimaginabile. A publicat nu mai puțin de 15 cărți, romane și poezii,renunțând la sine. Și-a vândut pământul strămoșilor, de care vorbește cu lacrimi în ochi, a renunțat la căsnicie și la viața sa, doar pentru a da viață scrierilor sale și mai ales pentru a împărtăși lumii viziunea sa. Practic și-a dat toată averea, hectare întregi de pământ, pe care le muncea, pentru artă și creație. Astăzi trăiește într-o căsuță, cu doar 400 de lei pe lună, mulțumit doar că reușeșete să scrie.

Romanele lui Pavel Păduraru sunt de un realism aparte și totodată psihologice,analizând toate ascunzișurile sufletului uman, inspirat pe de o parte și de trăirile sale dar și observând lumea în care trăiește. Cărți precum Iubiri difuze sau Omul Pasăre sunt inspirate atât din realitatea dură cotidiană, din experiențe personale dar și prin analize profunde ale sufletului uman. Culmea autorul acestor cărți, deosebit de profunde este autodidact. Pavel Păduraru are doar 8 clase, a fost agricultor și nu se ferește să spună, sec, că est doar un țăran, care doar iubește cunoașterea.

Viața lui Pavel Păduraru este un roman în sine. S-a apucat de scris întâmplător la 18 ani în anii grei ai comunismului și s-a trezit compunând versuri din iubire pentru o fată. Fără să vrea din sufletul său a ieșit o poezie de iubire dar și una care semnifica revolta tânărului țăran din Hănești împotriva unui regim opresiv.

Curajul său de a se opune dar și primele încercări literare i-au adus o condamnare și o viață trăită sub teroarea Securității. A fost anchetat, bătut și umilit doar pentru că a avut curajul să spună lumii ”Treziți-vă”.

Pavel Păduraru spune că, propaganda comunistă ar fi încercat să-l atragă de parte ei, sesizându-i talentul și să-l pună să scrie ode de factură politică. Pavel Păduraru a refuzat, a acceptat prigoana și a scris în taină, fiindcă spune el, ceva în sfuletul său s-a desșteptat în momentul când a compus primele versuri. Și-a dedicat toată viața literaturii și după ce termina munca pe ogor se ducea grăbit să citească cu pasiune și să scrie. A renunțat la tot pentru pasiunea sa. Se luminează când vorbește despre scris.

Cărțile la rândul lor îi dau o stare aparte și nu-i pare că și-a vândut toată averea doar pentru a scrie și a citi. Ajunge în Iași la librării și bibliotecii și spune că începe să trăiască cu adevărat și nu regretă nicio clipă că a ales în numele creație, drumul singurătății. Se alină doar în preajma cărților, pe care le mângâie și-l fac să lăcrimeze.

De altfel gândindu-se bine, Pavel Păduraru, își aduce aminte că scrisul I-a fost ursit încă de la naștere. În loc de Biblia care se punea la capul copilului la Botez, scriitorul din Hănești, spune că a avut un roman al lui Dostoievski.

Pavel Păduraru, este astăzi un țăran fără pământ, singur, ajuns la 66 de ani, dar care, spune acesta se simte mai bogat ca oricând. Are cele 15 cărți, publicate cu mari sacrificii și o pregătește pe cea de-a 16 a. Literatura îl face să uite de singurătate, ba chiar în compania literelor ajunge să și-o dorească. Se așează fericit la mașina de scris și bate încântat, cuprins de inspirația, de care nu duce niciodată lipsă. Pavel Păduraru, țăranul-scriitor de la Hănești, spune că nu regretă niciun sacrificiu făcut pentru literatură, din contră, este prea puțin arată acesta. Cea mai dragă, îi rămâne și acum, prima poezie, cea născută din iubire și cea pentru care a îndurat prigoana comunistă.

Citeste si:

Facebook Comments