Povestea incredibilă a ”bisericii furate” de la Corjăuți. Vechi de 300 de ani, lăcașul a călătorit, sute de kilometri, purtată de credința oamenilor

Credința poate face minuni.

O superbă bisericuță, monument istoric, din satul Corjăuți, comuna Hilișeu Horia este și atăzi dovada vie a acestei axiome. Construită acum 300 de ani în Ucraina, bisericuța care mângâie astăzi sufletele și ocrotește rugăciunile mici comunității din nordul județului, a ajuns la Corjăuți, abia acum 200 de ani. Timp de un secol, frumoasa biserică de lemn s-a plimbat la propriu peste granița a două țări și dintr-un sat în altul. Din 1814 se află în Corjăuți, adusă din satul Pomârla, aflat peste dealurile din apropiere. Modul cum a ajuns, însă, în inima Corjăuțului, este unul de-a dreptul uimitor. Biserica a fost adusă într-o singură noapte, pe o distanță de patru kilometri, pe un drum ce șerpuiește între dealuri, de o mână de săteni credincioși. Localnicii spun că au aflat povestea de la bătrânii satului, iar biserica ar fi ajuns în urma unui concurs între sate, organizat de boierul Ioniță Bașotă din Pomârla. Acesta a dorit la începutul secolului al XIX lea să ofere cadou această biserică de lemn, satelor care nu avea încă un lăcaș de cult. Condiția era următoarea: cei mai destoinici și mai ales cei care ajungeau primii aveau să primească biserica. În competiție s-au înscris mai multe sate fără biserică din zona Pomârlei și a Hilișeului, printre care și Hulubul și Corjăuțiul.

Legenda spune că sătenii din Corjăuți, mai iuți de picior au reușit să fure startul în această competiție, și plecând la lăsarea serii, flăcăii vrednici ai satului, au reușit într-o singură noapte să aducă biserica la ei în sat. Munca a fost fantastică iar aducerea bisericii peste dealuri într-un timp atât de scurt, o adevărat minune. Biserica a fost adusă cu ajutorul boilor înhămați la un adevărat ”tren” de căruțe.

Oamenii din Corjăuți, spun că astăzi, așa ceva nu ar mai fi posibil și că de fapt credința acestor gospodari ai satului i-a îndemnat să-și aducă biserica Bașoteștilor la ei în sat.

Se spune că boierul Bașotă a auzit din Pomârla clopotele bisericii sale bătând vesele la Corjăuți. Semn că oamenii din acest cătun au izbândit. Bătrânii ascultau cu lacrimi în ochi toaca bătând la ei în sat.

După această ispravă a corjăuțenilor, biserica din lemn, o frumoasă construcție în stilul moldovenesc, prezentă și astăzi în centrul satului, a purtat numele de ”biserica furată”. Totodată ea este cunoscută și la Pomârla dar și în ținuturile Hotinului. Preotul Ioan Niță din Pomârla spune că lăcașul de cult mai poartă numele și de ”biserica călătoare”, dat fiind că a întreprins o călătorie de sute de kilometri în existența ei de aproape 300 de ani. Biserica care se află astăzi la Corjăuți a fost ridicată în ținuturile Hotinului și apoi purtată de familia Bașotă pe moșiile sale.

Iar corjăuțenii, așa cum arată legenda, au reușit să ajungă primi și mânați de credință, au reușit într-o singură noapte să o aducă sat, iar dimineața să bată clopotele în noul lor lăcaș de cult. Biserica din Corjăuți, este și astăzi păstrată în centrul satului, fiind monument istoric de categoria B. A fost oblăduită ca un odor de preț, fiindu-i reparat acoperișul și protejând-o de ploaie. Chiar și după 300 de ani la Corjăuți, bat clopotele din ”biserica furată” sau ”biserica călătoare”.

Citeste si:

Facebook Comments