VIDEO! Povestea nespusă a Răscoalei de la Flămânzi

La Botoșani, în localitatea Flămânzi, acum 110 ani, sute de țărani obijduiți și sărăciți au strigat după dreptate.

Bătuți de vătavi și umiliți de arendași, plugarii moldoveni au făcut istorie aprizând scânteia ultimei mari răscoale țărănești din Europa. Revolta fără precedent a pălmașilor flămânzeni s-a răspândit în toată țara, declanșând una dintre cele mai profunde crize sociale din istoria României.

Somax Tv vă invită să pătrundeți în culisele răscoalei țărănești de la 1907, pe urmele celor care au pus Flămânziul în cărțile de istorie.

În anul 1907, situația țărănilor din județul Botoșani era deosebit de grea. Marii boieri au preferat să se retragă la oraș și să lase moșiile întinse pe mâna arendașilor. Aceștia la rândul lor dădeau țăranilor pământ în baza unor învoieli agricole. Acum 110 arendașul Mochi Fischer, luase de la boierii Sturdza moșiile Flămânziului și ale satelor din împrejurimi.

Pentru a scoate un profit cât mai bun și pentru a-i constrânge pe țărani să plătească scump pentru pământ, amâna încheierea învoielilor agricole. Bătuți de vătavii moșiei, umiliți, săraci și disperați că vor muri de foame în lipsa învoielilor agricole, pălmașii au cerut în repetate rânduri dreptate autorităților. Văzând că nimeni nu-i ajută țăranii au mers pe 21 februarie 1907 să ceară socoteală administratorului moșiei. Oamenii s-au adunat prima dată la Prisăcani și au pornit către Flămânzi. A fost momentul zero al răscoalei țărănești de la Flămânzi.

După ce au bătut pe jos și pe un ger cumplit distanța până la vechea primărie a Flămânziului, au așteptat ore în șir să vină administratorul moșie, Gheorghe Constantinescu, pentru a-i izbăvi de grija zilei de mâine.

Printrei cei adunați în fața primăriei pentru a cere dreptate se afla și Trifan Mursa alături de fiul său de numai 17 ani. Strănepotul acestor pălmași răsculați, Ioan Mursa, fost profesor de limba română își amintește de poveștile străbunicului său.

După ce l-au bătut crunt pe administrator, oamenii sărăciți și disperați au continuat răscoala. S-au dus la conacul boierilor Sturdza, aflat la aceea dată în grija arendașului Mochi Fischer. Arendașul nu se afla la moșie și a scăpat de furia țăranilor.

Nu același lucru se poate spune despre vătaful arendașului. Documentele vremii arată că 100 de răsculați s-au dus acasă la acest slujbaș care obișnuia să-i bată crunt pe țărani. În raportul primarului Flămânziului de la aceea vreme, se arată că plugarii răsculații i-au dat termen să părăsească satul, amenințându-l cu moartea.

”Un număr de peste 100 de locuitori în frunte cu Grigore Țurcanu s-au dus la casa vătafului domnului arendaș Fischer, numit Ion Mihai Dumitru l-au căutat prin casă și nu l-au găsit, peste câteva momente venind acasă Ecaterina Dumitriu soția numitului vătav, numiții erau hotărâți ca dacă până în termen de 8 ore nu pleacă cu totul din sat îi vor da foc casei și pe el îl vor arde de viu. Apoi i-au dat și soției sale brânci insultând-o cu tot felul de cuvinte murdare”.

Speriat, arendașul a fugit din țară, la fel și vătaful, dar și administratorul. Din păcate răscoala nu a rămas nepedepsită.

Pentru Ioan Mursa, răscoala străbunicului, bunicului dar și a sutelor de pălmași flămânzeni a fost dreaptă. Nu mai puteau îndura.

De la Flămânzi răscoala s-a întins în tot județul, iar documentele arată că până și în mahalelele Botoșaniului au intrat răsculații, fiind întâmpinați de soldați înarmați. Au fost morți și răniți de ambele părți. Din Botoșani revolta s-a răspândit în Moldova și mai apoi în toată țara, mii de țărani fiind împușcați sau trimiși la ocnă în lanțuri, iar sate întregi au fost rase cu tunurile de pe fața pământului.

 

Citeste si:

Facebook Comments