Povestea tragică a oamenilor nimănui

Povestea tragică a oamenilor nimănui

Sanatoriul care dă o șansă celor stigmatizați de societate

Lumina speranței într-o lume a durerii. Așa poate fi descris doar într-o propoziție Sanatoriul de boli neuro-psihice de la Podriga. Aici într-un vechi conac boieresc al familiei Palladi, trăiasc și sunt îngrijiți, oamenii nimănui. Practic este vorba de 70 de bolnavi psihic irecuperabil, abandonați de societate, familii și prietenii. Boala îi aruncă pe unii într-o lume a suferinței, pe alții într-o alta paralelă cu cea a majorității oamenilor.

Oamenii trecuți de prima tinerețe se leagănă debusolați în curtea vechiului conac, alții își urlă durerile, iar cei mai mulți doar contemplă, jucându-se cu păpuși sau jucării specifice copiilor de 5-6 ani. Pentru ei Sanatoriul de la Podriga este singura casă și lumina care îi ajută să răzbată prin întuneric. Aici au parte de îngrijire, mai ales cei care nici măcar nu pot merge singuri la toaletă, de mângâiere și de oameni devotați care îi învață la fel ca pe cei mici să deseneze, să lucreze și să-și umple viața. Reprezentanții personalului medical, spun că aici se trăiește ca într-o familie și că toți cei de aici, oamenii nimănui sunt iubiți așa cum sunt, goi sau infantili

Ei sunt oamenii care dincolo de gardurile de la Podriga ar suferi etichetarea socială, într-o lume și o țară care nu este gata să-i primească și să-i înțeleagă, într-o lume în care propriile familii fug de ei.

Totodată personalul medical spune că acești oameni nu cunosc răutatea, invidia și alte sentimente negative. Sunt doar iubitori, iar ceea ce îi face fericiți este afecțiunea.

Pacienții internați la Podriga, majoritatea, adică peste 50% sunt pacienți care nu se pot îngriji singuri. Sunt ai nimănui și suferă de un retard sever.

Cu toate acestea cei cu boli psihice grave și cei cu retard minor sunt ajutați să-și găsească utilitatea în viață. Sunt îndreptați către lumină și li se găsește o utilitate. Sunt hrăniți cu legume din grădina proprie tocmai pentru ca unitatea sanitară, rămasă între timp fără finanțare să facă față cheltuielilor dar și pentru a le oferi celor neglijați de soartă o mâncare bună și sănătoasă. De altfel aceștia lucrează cot la cot cu îngrijitorii în propria grădină, bucuroși că pot fi utili.

Totodată la Podriga învață să deseneze, fac sport și sunt tratați ca ființe umane, ceea ce nu s-a întâmplat acolo pe străzile unde au fost abandonați. Unii dintre ei au fost botezați aici la sanatoriu și au primit nume și haine.

În momentul de față sanatoriul nu are autorizație sanitare de funcționare și nici finanțare. Practic oamenii nimănui, trăiesc din iubirea personalului de la Podriga, din rezerve și din donațiile oamenilor inimoși.

Citeste si:

Facebook Comments