Povestea tragică a satului fantomă, dărâmat la ordinele lui Ceaușescu

Doi frați împovărați de ani, niște coline bătute de vânt și o poveste care ar putea oricând constitui subiectul unui roman.

Atât a mai rămas dintr-o comunitate altădată prosperă, aflată la doar 20 de kilometri de municipiul Botoșani. Este vorba de satul Crac, o așezare de gospodari bucovineni, care au transformat într-un adevărat paradis rural un câmp pustiu. Astăzi cătunul este doar un sat fantomă cu două case și povara unei istorii de un tragism aparte.

Somax Tv vă prezintă în exclusivitate povestea tulburătoare a satului îngropat la ordinele lui Ceaușescu.

Satul Crac, este cea mai mică unitate administrativ-teritorială de pe teritoriul județului Botoșani. Aproape că nu există. Are doar doi locuitori frații Constantin și Gheorghe Lupan, doi botoșăneni de peste 75 de ani, singuri și împovărați de ani și griji. Puțini mai știu că pe colinele Cerviceștiului mai există un cătun locuit.

De altfel drumul până la frații Lupan din vechiul Crac este o adevărată ordalie. Șleaurile pline de noroi, accesibile doar tractoarelor au reușit să rupă de lumea civilizată și ultima amintire a vechii așezării.

Într-o veritabilă sălbăticie, însoțiți doar de vânt și de lebedele care se aciuează primăvara pe iazul din spatele cătunului Crac, frații Lupan își trăiesc bătrânețile pe pământul strămoșilor. Le-a plăcut mereu aici și deși au muncit o viață prin diferite colțuri ale țării s-au întors mereu acasă. Aici vor să-și sfârșească zilele. Au gospodării bine îngrijite, trăiesc din pescuit și agricultură ca acum 100 de ani. Constantin Lupan este de altfel mândru de porcul său de peste 300 de kilograme,singurul său companion în ogradă.

Cu toate acestea, cei doi frați, singurii locuitori ai cătunului se luptă cu singurătate, cu pustiul și mai ales cu izolarea. De la primele ploi și până primăvara târziu rămân prizonierii colinelor Cerviceștiului.

Crac, nu a fost mereu o pustietate bătută de vânturi. Dinmpotrivă povestea acestui sat-fantomă are un tragism aparte. Acum mai bine de 60 de ani în același loc se afla unul dintre cele mai prospere sate din zonă. Un cătun gospodăresc cu școală,magazine, plin de sărbători și râsetele copiilor. Constantin Lupan își aduce aminte bine de satul său în anii copilăriei și frumusețea vieții în Crac.

Așa cum arată și istoricii locali, satul Crac, a fost o comunitate prosperă întemeiată de oameni harnici, veniți din Bucovina veniți odată cu lega împroprietării în anii 20 ai perioadei interbelice. Casele frumoase, după model muntenesc înfloreau pe colinele Cerviceștiul.

Era un adevărat paradis agricol, cu utilaje moderne.

Oamenii care au copilărit în Crac, astăzi oameni trecuți de 70 de ani, își aduc aminte cu emoție de perioada de înflorire a satului. Ioana Artemiza locuiește astăzi la Cătămărăști, dar ne povestește cu plăcere, cum au ajuns oamenii să-și denumească satul.

Sfârșitul satului a venit însă odată cu anii comunismului.

Utilajele și pământurile harnicilor bucovineni stabiliți la Botoșani au fost luate cu forța în urma colectivizării. Mai mult decât Ceaușescu a pecetuluit soarta cătunului. Dorea să facă câmpuri agricole și a dat ordin ca prospera așezare să fie făcută una cu pământul.

Oamenii care au muncit o viață pentru a se gospodări la Crac au fost obligați să-și dărâme casele. S-au opus cum au putut, dar neputincioși au fost împrăștiați în toată Moldova. Satul Crac a fost ras de pe fața pământului în numele progresului.

Momentul în care părinții și bunicii și-au împrăștiat avutul în fața copiilor și au dărâmat casele în care mulți dintre aceștia și-au petrecut cei mai frumoși ani din viață, a rămas viu în sufletul tuturor acestor oameni înstrăinați cu forța.

După ce au dărâmat frumosul sat, conacul boieresc și chiar și școala sau magazinele oamenilor din Crac, comuniștii au abandonat colinele lăsând în urmă doar distrugere și amintirea unui loc ridicat de oameni harnici. După 1990, frații Lupan, împrăștiați și ei ca ceilalți oameni din Crac, s-au întors pe colinele bunicilor.

Cătunul Crac, locul unde se ajunge doar cu tractorul va trăi doar atâta timp cât frații Lupan vor mai ține ochii deschiși.

 

Citeste si:

Facebook Comments