Realitatea cruntă la Botoșani. Lumea satului este pe cale de dispariție

O lume întreagă pe cale de dispariție la Botoșani.

Este vorba de aceea lume a satului botoșănean care poate a înseninat viața multor copii și care păstrează adâncile rădăcini ale tradiției. Și nu este vorba doar de civilizația care vine ca un tăvălug peste lumea arhaică a satului, ci despre o dispariție reală,administrativă a acestora.

Multe comune, vor înceta să mai existe în ultimii 50 de ani, spun statisticile cele mai sumbre, iar administrațiile locale de multe ori asistă neputincioase la depopularea masivă a satelor. Bătrânii se pregătesc să plece către veșnicie, iar în urma lor nu mai rămâne nici măcar amintirea, poate doar niște ruine și ultimele urme ale muncii lor de viață. În special în comunele din nordul județului mor tot mai mulți oameni, iar copii se nasc tot mai rar. Tinerii sătui de sărăcie și de muncă-n zadar aleg drumul străinătății și nu se mai întorc în satul natal.

Este o realitate cruntă, care va șterge de pe hartă în următorii zeci de ani, poate, multe comune de pe harta Botoșaniului și a României. Oamenii în putere care au mai rămas în sate, sunt pesimiști. Un sătean, rămas în cătunul natal ca semn al statorniciei, continuă să-și repare vechiul tractor. Viitorul îl vede în culori sumbre, chiar dacă mai are puterea de a glumi.

În urma celor tineri au rămas bătrânii. Pe de o parte îi înțeleg pe tineri că pleacă, împinși de nevoie dar li se frânge inima când văd că pământul strămoșilor va rămâne nemuncit și al nimănui. Moș Niță, mai repară încă de unul singur un podeț și ar vrea să-i vadă din nou pe tinerii satului acasă, să îngrijească de părinți să respecte legea pământului. Bătrânul ne explică, cum lumea din care face parte, lumea satului botoșănean se distruge și piere în negura timpului.

O altă bătrână de 94 de ani, tanti Georgeta, nu are timp de odihnă. Și ea ne explică de ce tinerii pleacă și de ce satul în care s-a născut, va dispărea în următoarea jumătate de secol. Ea însă este un exemplu al statorniciei. Deși este la o vârstă la care de mult ar fi trebuit să-și găsească liniștea și să-și admire strănepoții de pe prispă, tanti Georgeta tocmai s-a întors de la munca câmpului. Face acest lucru de la 7`ani și mulțumește lui Dumnezeu că o ține în viață să muncească. Fiindcă nu ar avea cine să muncească ogorul, tinerii sunt fie plecați în străinătate, fie s-au lenevit.

Ca moș Niță și ca tanti Georgeta, sunt mii de bătrâni pe teritoriul județului Botoșani, care muncesc ogoarele în locul tinerilor. Aceștia din urmă pleacă să-și facă un rost în străinătate, dar nu se mai întorc. După ce ultimii bunici vor închide ochii, probabil și satele vor fi șterse oficial de pe hartă.

Statisticile confirmă această realitate tragică. De exemplu, la Păltiniș, comuna de pe malul Prutului, a mai rămas doar o treime din populația comunei din 1990. Conceștiul se confrunta cu aceeași problemă, administrația locală fiind nevoită să facă o adevărată mișcare de colonizare pentru a nu dispărea de pe hartă.

La fel se întâmplă și în multe alte comune de pe teritoriul județului dar și din toată Moldova. Lumea sătească, tragic dar adevărat, este pe cale să dispară.

Citeste si:

Facebook Comments