VIDEO! Satul fantomă de la Botoșani

Cu siguranță toată lumea a auzit de celebrul tei a lui Eminescu, arborele secular care încă mai există și astăzi în parcul Copou din municipiul Iași, sub care se povestește că genialul poet se relaxa și își căuta muza. Ei bine și Botoșaniul, locul natal de altfel al poetului, se poate lăuda cu un arbore care l-a cunoscut pe Eminescu. Nu este un tei, ci un păr aflat într-un sat aproape dispărut, care poartă numele poetului. Singurii oameni care-i mai știu povestea, spun că acest copac, vechi de 150 de ani, a fost martorul celor mai secrete iubiri ale poetului.

Rămâneți alături de noi și urmăriți un reportaj inedit realizat în exclusivitate, de Somax TV, în satul fantomă care poartă și astăzi urmele marelui poet.

În comuna Gorbănești, la mai bine de 40 de kilometri de municipiul Botoșani, în poiana unui mic crâng se află satul ”Mihai Eminescu”. Pe ulițele ascunse însă nu trece aproape nimeni, iar puținele case care au mai rămas sunt abandonate. Natura înghite pe zi ce trece, tot mai mult, lucrurile ridicate de mâna omului în acest colț uitat de lume. Satul care poartă numele marelui poet, este de fapt un cătun-fantomă, abandonat de aproape trei decenii. Nici măcar pe hartă nu mai poate fi găsit.

Singurele ființe umane care mai trăiesc în acest cătun fantomatic, sunt doi bătrâni de 80, respectiv 91 de ani. Gheorghe Cojocaru, cel mai vârstnic locuitor rămas în viață din satul ”Mihai Eminescu” este mai mult țintuit la pat. Celălalt, Vasilică Traian își duce zilele așa cum poate, singur și bolnav.

Satul nu a fost însă mereu așa. Nea Traian își aduce aminte că odinioară aici trăiau peste 100 de oameni. Mai mult decât atât, aveau biserică, școală și o cooperativă. Dar oamenii au plecat de aproape trei decenii, din cauza alunecărilor de teren dar și a lipsei de perspectivă.

Același lucru ni-l spune și Stelică Cojocaru, fiul lui nea Ghiță, care vine de la oraș să aibă grijă de părintele său. Tot el își aduce aminte că a aflat de la tatăl său, că acest sat a fost foarte vechi. Purta numele boierului care-l stăpânea, Vârnav.

De altfel cătunul Vârnăvoaia, a fost vândut de la un boier la altul. În cele din urmă bunicul lui nea Ghiță Cojocaru, fost administrator al boierului Stamatopol, ultimul proprietar a ajuns să cumpere o parte din moșie. În timpul comunismului satul Vârnăvoaia a primit numele de ”Mihai Eminescu”. Mai precis în anul în care se împlinea un secol de la nașterea marelui poet. Alegerea nu a fost însă întâmplătoare. Tot de la tatăl său dar și de la oamenii de cultură care au poposit ani la rândul în acest cătun abandonat, nea Stelică a aflat că de fapt poetul venea în anii tinereții la Gorbănești, în satul Vârnăvoaia. Mai ales fiindcă era îndrăgostit de una dintre fetele boierului Stamatopol.

Mai mult decât atât, în curtea săteanului s-a aflat și conacul boieresc, acolo unde Eminescu stătea cu fetele lui Stamatopol dar și unde se plimba, cu iubirea lui secretă. Nu a mai rămas nimic din conac. Singurul martor al iubirii lui Eminescu pentru frumoasa boieroaică este un păr. Nea Stelică, spune că acest copac a rezistat veacurilor și că este încă roditor. La umbra lui, spune vechile povești, Eminescu își cuprindea iubita și-i recita.

În amintirea verilor petrecute de Eminescu la curtea boierului Stamatopol de la Vârnăvoaia, satul a fost numit ”Mihai Eminescu”. În centrul cătunului, năpădit de arbori sălbatici, se mai află și astăzi un mic parc. În capătul acestuia este amplasat un bust al marelui poet. În afară de poștaș, câțiva oameni de cultură dar și de cei doi bătrâni, nimeni nu mai vine să viziteze, locul dulcilor iubiri eminesciene.

Citeste si:

Facebook Comments