Ultimul drum acasă

Durere cumplită la Avrămeni, în familia Mariei Iosub, tânăra de 39 de ani care a sfârșit în cutremurul devastator din Amatrice.

E durere mare și o tristețe apasătoare. E liniște. Doar vântul suflă cu putere. O mână de oameni, îmbrăcați în negru așteaptă. Așa cum în urmă cu aproape o săptămână așteptau vești bune din Italia.

Așteptau un semn de la Maria, tânăra plecată de multă vreme printre străini pentru un trai mai bun. Astăzi au așteptat-o in fata casei sale. Maria venea acasă. Într-un sicriu.

Cu ochii incetosati de lacrimi, oamenii, vecinii, rudele privesc neputiinciosi la sicriul maro. Li se rupe sufletul cand se gandesc la cat de mult a sufert Maria. De mica a ramas fara mama si, alaturi de fratii ei a fost crescuta cu multa dragoste de tata. Inca de cand era foarte tanara, Maria a luat calea strainatatii. Si-a luat viata in maini si a plecat.

Împietriti de durere fratii tinerei abia isi mai gasesc cuvintele. Privesc in gol si nu inteleg de ce tocmai familia lor a fost lovita de o asemenea nenorocire.

Unul dintre ei, povesteste momentele prin care a trecut imediat dupa ce a aflat de cutremurul devastator. A sperat cu disperare sa isi gaseasca sora. A cautat-o printre mormanele de moloz si piatra cu mainile goale. Nu a gasit-o.

Maria trebuia să-i boteze fetita. Insa nici macar nu a apucat sa o vada.

Cu sufletul sfaramat si ingenunchiat de durere, celalalt frate povesteste ca nu si-a mai vazut sora de aproape doi ani de zile. Și nici nu a mai vorbit cu ea de cateva luni.

Maria zambeste acum dintr-un tablou pe care il tine unul dintre fratii sai. Frumoasa si plina de speranta. Celalalt frate îi aprinde o lumanare. Și se roaga pentru odihna sufletului ei.

Citeste si:

Facebook Comments